Am ezitat mult înainte să scriu asta. E genul de articol pe care îl scrii cu nod în gât, cu mâinile tremurând ușor de teamă, dar și cu inima bătând puternic de adevăr. Nu e despre strategii, nu e despre marketing. E despre mine. Despre "rușinea" care mi-a ținut vocea închisă prea mult timp.
Sunt life-coach. Și consilier vocațional. Și economist. Și femeie. Și mamă. De două ori. Cu doi tați diferiți. Am și un divorț la activ. Și de fiecare dată când am fost pe cale să spun cu voce tare ce fac, ce ofer și cum pot însoți pe cineva în drumul lui spre sine, m-a înecat o voce interioară: „Cine te-ar asculta pe tine? Tu te uiți la viața ta? Ce credibilitate ai tu?”
Am tăcut. Mi-am retras postările. Mi-am anulat visurile. M-am ascuns după diploma și cariera de economist. Acolo era „siguranță”. Acolo, nu trebuia să justific nimănui de ce, la 40 și ceva de ani, sunt încă în reconstrucție.
Dar... în liniștea aceea amară în care mă ascundeam, am început să-mi ascult sufletul. Nu CV-ul. Nu titlurile. Nu trecutul meu complicat. Ci sufletul. Iar el mi-a spus „Credibilitatea nu vine dintr-un portofoliu de viata impecabil, ci dintr-o inimă care a învățat să meargă din nou, după ce a fost zdrobită.”
Știu cum e să îți pierzi direcția. Să te uiți în oglindă și să nu mai știi cine ești. Să ai copii care se uită la tine și așteaptă sens, când tu nu-l mai ai nici pentru tine. Să te simți exclusă din „idealul” de femeie, de soție, de mamă. Să ai impresia că toate ușile s-au închis. Știu cum e. Pentru că acolo am fost. Acolo am trăit. Și, din acel loc, am învățat cum se construiește, pas cu pas, o viață trăită în adevăr, nu în aparențe.
Nu sunt life-coach pentru că am avut o viață perfectă, ca la carte! Sunt life-coach tocmai pentru că viața m-a încercat și nu m-a învins. Pentru că m-am ridicat de atâtea ori, încât am învățat cum să-i ajut și pe alții să se ridice. Pentru că am trecut prin întrebările alea dureroase: „Mai are rost să cred în mine?”, „Cine m-ar asculta?”, „Oare chiar contează ce simt?”
Și da, contează. Pentru că și TU contezi.
Dacă te-ai simțit vreodată mică, lipsită de valoare, blocată în rușine sau în neîncredere, dacă ai simțit că ai multe de oferit, dar nu știi cum sau cui... te înțeleg. Nu doar profesional. Te înțeleg ca om. Din viață. Din carne. Din durere. Și din vindecare.
Life-coachingul nu e despre a avea toate răspunsurile. Este despre a învăța să pui întrebările potrivite. Este despre a crea un spațiu în care te redescoperi. În care nu ești judecată. În care, poate pentru prima dată, simți că ești văzută.
Dacă simți că e timpul să te alegi pe tine, chiar și cu frică. Dacă vrei să găsești sens, dincolo de ce „trebuie”. Dacă vrei să dai o voce acelui „ceva” din tine care nu mai vrea să tacă...
...eu sunt aici. Nu ca un model perfect. Ci ca un om care a învățat că din ruine se pot construi catedrale. Și da, am doi copii cu doi bărbați. Și un divorț. Și un drum profesional „neconvențional”. Dar am și o inimă mare. Și un dar pe care vreau să-l pun în slujba ta. Ceea ce spun, nu e (doar) din cărți, studii sau cursuri, ci din propria experiență, din ce am trăit... Poate ești fix în acel punct în care am fost și eu când m-am întrebat: „Cine m-ar asculta?” Azi, eu îți răspund: Eu. Cu toată ființa mea.
Dacă simți că vrei să vorbim, să explorăm, să te regăsești... scrie-mi.
Nu e nevoie să ai toate răspunsurile.
E suficient să ai curajul unui început.